Alexandru Bordea: “Funcția statului a fost îndeplinită atunci când a oferit fiecărui cetățean posibilitatea să facă grădiniță, gimnaziu sau liceu. Mai departe, fiecare merge pe cont propriu. Dezvoltarea personală ține direct de motivația omului de a crește.”

Cum a evoluat educația non-formală în Republica Moldova în ultimii 10 ani? Dacă acum un deceniu la utilizarea cuvântului trening, o bună parte din interlocutori putea să întrebe despre ce tip de sport este vorba, astăzi acest termen se asociază clar cu instruirile. Este evident faptul că într-o criză de personal pe piața muncii, tot mai multe companii și instituții caută să-și motiveze și să crească angajații prin instruirile neformale.

Care sunt provocările în educație? Întâi de toate lipsa unei viziuni și înțelegeri din partea top managementului asupra faptului cât de mult poate crește eficiența fiecărui angajat dacă acesta este instruit. Dar, dacă și au decis să investească în dezvoltarea lui, au prea multe așteptări după o singură instruire. O altă provocare presupune ca fiecare companie sau instituție să-și planifice un buget pentru instruiri la început de an, exact cum o fac cu cheltuielile pe marketing sau alte domenii.

Care sunt tendințele în business pe acest segment? Astăzi, atât în business cât și în instituțiile statului, primii care se auto-dezvoltă sunt proprietarii sau directorii. Cu alte cuvinte, cei mai interesați și sunt cei care investesc în dezvoltarea personală și profesională, inclusiv din propriul buzunar. Și acest fapt este de apreciat. Dar se observă cum aceste instruiri coboară și în jos pe structuri. Deci, șefii au înțeles că cei din prima linie au la fel de multă nevoie de instruire, ei fiind primii care contactează cu clientul.

Cum privesc instituțiile statului educația non-formală? Sceptic. Până la prima interacțiune, după care majoritatea din participanți pleacă plini de entuziasm și energie, cu o dorință de schimbare. În lipsa unor practici de instruiri neformale în majoritatea instituțiilor statului, cei prezenți pentru prima dată au nevoie de timp și convingere că aceste instruiri sunt în beneficiul lor.

Ce oferă acest tip de instruiri și de ce apelează companiile și instituțiile statului la ele? Oferă în primul rând cunoștințe și abilități, iar acestea, odată implementate oferă o creștere a eficienței și a rezultatelor. Companiile, fiind într-o concurență acerbă nu doar pentru clienți, dar și pentru angajați, înțeleg că cunoștințele cu care a venit angajatul de pe băncile facultății nu mai sunt suficiente.

Care sunt instituțiile care deja au beneficiat de acest instruiri? În ultimii 10 ani am instruit peste 20.000 de persoane. Vorbim aici despre angajați din peste 500 de companii, organizații non-guvernamentale și instituții de stat, cum ar fi: Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele, dar și primării din toată țara.

Care sunt subiectele solicitate mai frecvent? În primul rând avem solicitări pe segmentul comunicării eficiente și tema liderismului. Bineînțeles, vânzările și marketingul, îndeosebi în companiile private, sunt la ordinea zile ca subiecte. Or, majoritatea directorilor cred că anume aceste teme ar crește rezultatele în cel mai scurt timp.

Susține cumva statul domeniul instruirilor neformale? Funcția statului a fost îndeplinită atunci când a oferit fiecărui cetățean posibilitatea să facă grădiniță, gimnaziu sau liceu. Mai departe, fiecare merge pe cont propriu. Dezvoltarea personală ține direct de motivația omului de a crește.

Există o temere că unii angajați după ce sunt instruiți pot să plece? Da, însă există un foarte bun gând legat de acest aspect: Mai bine bun și să plece, decât rău și să rămână. Dacă crezi că te costă mult un profesionist, e pentru că nu știi cât te poate costa la final un incompetent.