Dacă vechile cronici spun adevărul, Chișinău are 580 de ani. Și este o vârstă foarte frumoasă. De fapt, prima așezare urbană documentată, sub numele de Chișinău (sursă nouă), datează din anul 1436. Pământul moldovenesc care în Evul Mediu a fost un teritoriu de cucerire a goților, hunilor, slavilor, este mai apoi supus Imperiului Otoman timp de trei secole. Și numai

în anul 1812, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, Chișinău a devenit centrul administrativ al Moldovei. Așa că pe parcursul a 100 de ani Chișinăul, dintr-o localitate periferică cu aproximativ 5000 de locuitori, s-a transformat într-unul dintre cele mai

mari centre din Europa de Est. La sfârșitul secolului al XX-lea (1897) populația depășește deja 100.000 de locuitori, situându-se printre cele 5 orașe importante din Imperiul Țarist. În anul 1918, odată cu căderea țarului, a fost proclamată prima republică democratică a Moldovei, în același an Moldova devine o provincie românească, iar după 1944 a devenit parte a Uniunii Sovietice și abia în anul 1991, după lovitura de stat din Moscova, va obține independența sa, care în acest an împlinește 25 de ani … Mai mult decât atât, încă de la începutul anilor 1900 Chișinăul erau un oraș plin de viață și înfloritor, în ciuda unor contradicții, dar cu prezența în deplinătatea și totalitatea a tuturor expresiilor culturale (muzica, arta, teatru). Este suficient să amintim, de asemenea, că universitățile (unele de tip de privatizare), toate destul de bine organizate înregistrau o frecvență mare de studenți (aproximativ 100.000), cu un număr destul de discret a celora care aveau origine din străinătate. Nivelul de viață din Chișinău se prezenta ca o situație general bună, care depășește pe aceea care se evidenția în restul țării; care creează un decalaj între capitala și realitățile

locale, având în vedere că potențialul financiar este concentrată în Chișinău, de aceea impactul economic al resurselor din zonele periferice, în special cele rurale par extrem de limitate. Dar, acest oraș a încercat de mai mulți ani pentru a găsi un echilibru corect între vechi și nou orientându-se pentru o politică mai strânsă socială, cu scopul de a atribui o structură modernă și funcțională.

Și, nu în ultimul rând, iminența extinderii Uniunii Europene spre Est, rezultatul este o situație favorabilă pentru Chișinău, care este deja un mijloc esențial de contact între zona euro-atlantică. Prin urmare, Chișinăul poate alimenta ambiția sinceră de a deveni,

în viitor, o capitală cu adevărat cosmopolită