Artur Michalski: Filozofia, pur și simplu, este de mare folos în viață, precum și în diplomație

D-le Michalski , Dvs. Ați ales diplomația sau diplomația v-a ales pe Dvs.? De fapt, cred că diplomația m-a ales pe mine. Pe când mă maturizam, în Polonia era sistemul comunist, iar eu făceam parte din generația a cărei gândire și atitudine a fost mult influențată de „Solidaritatea” – protestul puternic al poporului polonez împotriva sistemului din Polonia impus după război. Nici prin minte nu-mi trecea, că aș putea servi unui astfel de stat, care și-a construit identitatea în opoziție față de lumea liberă, față de familia națiunilor europene libere și structurile euro-atlantice de securitate, adică NATO. În schimb istoria în acel timp a accelerat în mod cert. În Polonia s-a făcut o mare schimbare, vă reamintesc, că Polonia a fost prima țară din așa-numitul lagăr socialist, unde la 4 iunie 1989 au avut loc primele, deși nu complet libere, dar totuși autentice, alegeri parlamentare. La aceste alegeri câștigător triumfător s-a dovedit a fi anume „Solidaritatea”
– acesta a fost plebiscitul, care a arătat unde este poporul și unde este partidul, precum și cui îi aparține viitorul. În Polonia s-a format primul guvern non-comunist din Europa Centrală și de Est. De aici vântul revigorant al libertății a suflat asupra întregii noastre regiuni și a raspândit peste tot flăcările mocninde ale libertății… a izbucnit revoluția de catifea în Cehoslovacia, a căzut Zidul Berlinului.
Era greu să nu faci nimic în timpul unor astfel de evenimente epocale. Diplomația
avea nevoie de oameni noi, cu o altă experiență decât cea comunistă. Eu aveam experiență de jurnalist independent. În această perioadă turbulentă de la sfârșitul anilor optzeci călătoream prin țările din regiunea noastră, relatam ce se întâmpla acolo și am primit oferta de a mă angaja în serviciul de externe. Așa deci, cred ca diplomația m-a ales, dar nu am ezitat nic o clipă și eu am ales-o pe ea. Și iată așa conviețuim, iar recent am sărbătorit jubileul de argint.

Sunteți absolvent al Academiei de Teologie Catolică din Varşovia și Magistru în Filosofie. Ce are în comun teologia și diplomația? Da, am o educație filosofică și prețuiesc mult acest lucru. Filosofia este ca un îngrășământ perfect, care ne fertilizează și ne dă posibilitatea să jucăm mai multe roluri în viată. Ea ne ajută să înțelegem procesele, să privim multe lucruri de la distanță, să apreciem un alt punct de vedere. Diplomația este arta de a apropia oamenii,comunitățile, creând astfel un mediu favorabil pentru dezvoltarea propriului stat, pentru crearea unei legături strânse de vecinătate, pentru a dialoga cu privire la aspectele dificile, de asemenea, de a lupta cu diferite experiențe istorice și interpretări diferite a ceea ce s-a întâmplat în trecut, de a crea o bună imagine a țării sale, de a apăra interesele ei, dar ținând cont de sensibilitățile altora. În acest proces cunoașterea istoriei, căutările filosofice de-a lungul evoluției umane, mă ajută foarte mult. Deci, filozofia, pur și simplu, este de mare folos în viață, precum și în diplomație.

De ce calități trebuie să dea dovadă un diplomat? Într-o oarecare măsură deja am menționat acest lucru. Dar lista calităților utile este, desigur,mult mai lungă. Cred că mai întâi de toate, dar nu ca fundament, este necesar să dai dovadă de un interes sporit față de omenire. Omenirea este uneori periculoasă, complicată, dar pentru a o înțelege, este necesar să dai dovadă de o deschidere și o curiozitate „binevoitoare” în analiza ei. Această înțelegere a omenirii facilitează identificarea soluțiilor în situații foarte dificile. Apoi urmează deschiderea spre dialog, implicarea în construirea prosperității țării tale, în comunitatea cu alții. În acest context aș menționa necesitatea de a da dovadă de disponibilitate pentru un compromis inteligent. În serviciul nostrua vem un moto sigur, care, cred, ne ajută să înțelegem esența vocației noastre: „Poloniao servesc, Europa o creez, Omenirea o înțeleg.”

Deseori, presa solicit ambasadorilor să dea aprecieri situației din țara gazdă, a calității guvernării. De cele mai dese ori acestea se abțin sau dau răspunsuri evazive. De ce? Există anumite prevederi în legislația internațională privind asemenea lucruri? Există o tradiție ca diplomatul să fie atent în formularea unor observații critice la adresa țării în care activează. Până la urmă el este oaspete, iar autoritățile din țara respectivă sunt gazda. Acest lucru nu înseamnă că diplomatul nu trebuie să spună adevărul, chiar dacă acesta este dificil și incomod, dar preferă să-l spună în discuții directe, unde și este, de fapt, locul potrivit. Acolo se ajunge la unele constatări, acolo se acceptă eventuale compromisuri, în cazul în care este dificil de a găsi o soluție care să satisfacă pe deplin ambele părți. Aceasta este tradiția, obiceiul, dar asta nu înseamnă că de la această tradiție nu se pot face excepții. Cu toate acestea, important este că, dacă există motive pentru care trebuiesă se meargă la critici publice, barem atunci când sunt încălcate drepturile omului, acest lucru trebuie făcut într-un mod care să nu ofenseze,care să lase deschisă calea dialogului. Ați activat în cadrul misiunilor diplomatice din Rusia, SUA și Canada.

Există caracteristici speciale în relatiile diplomatice cu actorii geopolitici
mari și cu țările mici? Care sunt acestea? Serviciul diplomatic, indiferent de locul unde ne cade să-l facem, întotdeauna are multe elemente asemănătoare: dezvoltarea relațiilor bilaterale politice, economice, culturale, străduința de a realiza interesele naționale. Dar fiecare misiune este diferită și într-adevăr activează într-un fel în țările mari, în capitalele cărora sunt o mulțime de diplomați din întreaga lume, unde se intersectează interesele tuturor, și altfel e în țările mai mici, unde deseori suntem mai puțini la număr și nu fiecare stat din lume are motive să fie interesat de țara în cauză. Dar indiferent dacă o țară este mare sau mică, munca este fascinantă, uneori țările mai mici ar putea avea chiar mai mult farmec – este mai ușor de a specifica lista de sarcini și mai ușor de a le îndeplini.

Polonia, alături de Suedia, a fost inițiatoarea proiectului numit Parteneriatul Estic, care include și Republica Moldova. Tara dvs. întotdeauna a sprijinit Moldova pe diverse căi: a oferit consultanță, suport financiar, twinning, etc. Care este motivația Poloniei pentru aceste acțiuni complexe în favoarea Moldovei? Este în interesul național al Poloniei de a construi o vecinătate prietenoasă, acest interes coincide cu interesul european. Este mai bine să ai vecini care își construiesc viitorul pe baza modelului economiei de piață și a democrației, pentru că, așa cum demonstrează fenomenul Europei unite,este cel mai bun mod de a crea condiții de viață decente și o dezvoltare prosperă. În propunerea noastră a Parteneriatului Estic, ideea era de a răspunde la aspirațiile societăților din statele Europei de Est la o viață mai bună, la modernizarea în sensul larg al cuvântului. Evident, acest proces uneori este lung și dureros. Problema constă în aceea că, cu cât sunt mai puține reforme și consecințe ale implementării lor, cu atât procesul este mai lung și mai dureros. Ca și în cazul dinților: cu cât mai mult vom tergiversa tratamentul lor, cu atât mai mult ne vor durea. Consultările noastre politice
foarte intense, vizitele la diferite niveluri, asistența financiară, proiectele de dezvoltare, schimbul de experiență de transformare – toate acestea le facem de câțiva ani, insistând mereu asupra consecvenței în efectuarea reformelor și luptei împotriva corupției. Din păcate, de prea multe ori aceste cuvinte nu au fost tratate cu seriozitate la Chișinău. Iar acum, treptat, se apropie timpul examenului și se pare că nu este bine. Societatea asteaptă deja roada, iar recolta este slabă. Societatea are dreptul să pună întrebări despre aceasta și este frustrant faptul că nu primește nici un răspuns satisfăcător.

Care dintre proiectele realizate în Moldova le-ați menționa în primul rănd și de ce?
În fiecare an realizăm diverse programe de dezvoltare în valoare de peste un milion de euro. Dar cel mai important lucru a fost, probabil, încheierea în urmă cu aproape doi ani a acordului de creditare pentru 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea agriculturii. Acesta a fost conceput ca un instrument puternic pentru a schimba situația în satul moldovenesc, dar, spre regret, instabilitatea politică, disputele de coaliție, alegerile, schimbările frecvente de guvern au condiționat ca creditul să nu fie utilizat. Deși acum lucrurile au avansat și eu sper, că partea poloneză va primi în curând primele cereri de creditare. Satul moldovenesc s-ar putea schimba mai rapid, cooperarea economică polono-moldovenească s-ar putea dezvolta mai bine. Dar mai așteptăm… Și nu numai politica și economia sunt importante. De asemenea, este importantă arta–limbajul universal, care nu cunoaște bariere. Și aici avem proiecte, care îmi sunt deosebit de dragi: colaborarea între teatrele din Polonia și Moldova. Pe scena Teatrului „M. Eminescu” s-au produs două înscenări ale pieselor dramaturgului polonez cu renume mondial Slawomir Mrozek. De asemenea, susținem tinerii pictori, studenți și elevi din școlile de artă prin organizarea unui concurs anual de artă” Jan Matejko”și a concursului de pian „Ignacy Paderewski”.

Ce priorități și-a stabilit Ambasada Poloniei la Chișinău pentru 2016? Am intrat în anul 2016 cu o doză mare de incertitudine. În Moldova nu exista guvern. Acum el deja este, însă, în același timp, nu e un secret că societatea este foarte dezamăgită de practica curentă de guvernare și echipa actuală care exercită puterea nu se bucură de încrederea publicului larg. Din fericire, guvernul este conștient de acest fapt evident și declară reforme serioase și un dialog social autentic, un dialog cu opoziția. Ne vom strădui să folosim fiecare șansă cu sorți de izbândă. Discutând de multe ori cu tinerii moldoveni, observ că generația tânără dorește o schimbare reală, dorește să fie mai aproape de Europa, vrea să aibă șanse mai mari. Implementarea reformelor prevăzute în Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și DCFTA, precum și dialogul autentic al autorităților cu societatea sunt fundamentul acestei bune schimbări așteptate. Polonia a fost întotdeauna și rămâne un avocat binevoitor al modernizării vieții sociale, economice și politice din Moldova. Iar la concret … aș dori ca în cele din urmă agricultorii moldoveni să beneficieze de creditul polonez. Cred că suntem mai aproape decât mai departe de acest obiectiv.
Excelență, vă mulțumim pentru acest interviu și sperăm ca în 2016 relațiile moldo-polone să cunoască un aflux.