Doi studenți în Ambasadă – Interviu – Din luna mai Ambasada Italiei la Chișinău are, pentru prima dată, doi studenți la stagiul de practică. Este vorba despre Cecilia Frego – înscrisă la cursul de Studii Internaționale și Geopolitică Europeană al Universității din Pisa și Filippo Canoso – înscris la cursul de Relații Internaționale și Studii Europene de la Universitatea din Florența. Aceștia se află aici pentru un stagiu de practică de trei luni și au fost aleși prin Concursul organizat de Fundația CRUI în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Învățământului din Italia. Concursul îi permite Ambasadei să primească un ajutor considerabil în desfășurarea activității sale cotidiene, iar studenților să obțină o experiență valabilă și formatoare atât din punct de vedere profesional, cât și uman, datorită posibilității de a se confrunta și de a locui într-o realitate complet diferită de cea obișnuită. Anume din acest motiv, am dorit să ascultăm părerea lor vizavi de cum decurge experiența lor, prin intermediul unui interviu direct.   

De ce ați ales să veniți în Moldova? 

Cecilia: Am solicitat să fiu trimisă în Moldova pentru că o consider o țară unică. În parcursul meu de instruire am avut ocazia să locuiesc și să studiez în diferite țări din Europa de Est și, întrucât vin dintr-o realitate, în care, teoretic, este practicat bilingvismul, nu puteam pierde ocazia de a veni în Moldova – țară cu o istorie atât de încâlcită, suspendată, atât din punct de vedere politic cât și lingvistic, între doi ”poli”: cel român și cel slav. De asemenea, vorbind limba rusă și fiind capabilă să înțeleg limba română speram să pot oferi o contribuție efectivă prin prezența mea. Nu ascund faptul, că la baza alegerii mele au stat și motivele economice: rambursarea forfetară a cheltuielilor, prevăzută de concurs, nu este tocmai înaltă și, nedorind să fiu o povară prea mare pentru bugetul familiei, am căutat un loc în care costul vieții nu este prea ridicat.  

Filippo: am ales Moldova pentru că este o Țară care mă fascinează în mod deosebit, datorită trecutului său sovietic și, mai ales, pentru că desfășor activitatea de cercetare pentru teza mea despre Transnistria – regiunea separatistă a Moldovei, care, de fapt, reprezintă ceva unic în panorama geopolitică mondială. Din aceste motive, muncind și locuind aici am posibilitatea de a fi în contact direct cu această realitate deosebită, să mă confrunt și să adun informații și mărturii directe la acest argument. De asemenea, Moldova reprezintă un punct interesant de contact între est și vest, și acesta este un moment care mă fascinează în mod deosebit, la fel de mult cum mă fascinează spațiul post-sovietic, atât la nivel cultural, istoric și politic.   

După circa două luni de aflare în Moldova, ce ne puteți spune? Așteptările pe care le aveați înainte de plecare vizavi de Moldova și de stagiul de practică s-au confirmat?

Cecilia: Am rămas foarte încântată de Chișinău și de Moldova. Consider că este un stat mult prea subestimat de o mare parte de persoane. Înainte de a ajunge aici, marea majoritate a persoanelor, cărora le spuneam că merg la Chișinău, căscau ochii larg, întrebând ”Chisi-cum?” și apoi adăugau ”dar ce să faci acolo?!”. Contrar prognozelor lor, eu sunt convinsă că am făcut alegerea corectă: orașul este foarte locuibil și la scara omului; există numeroase parcuri și multe locuri de întâlnire. Am rămas impresionată de numărul mare de teatre și de oferta culturală (pentru cine înțelege româna sau rusa). Faptul că aproape toți sunt capabili să se exprime fluent atât în rusă cât și în moldovenească/română constituie o mare bogăție, iar persoanele pe care le-am cunoscut până acum s-au demonstrat, în mare parte, foarte amabile și disponibile, chiar dacă nu au lipsit și unele excepții, ceea ce este inevitabil. În ceea ce privește munca în birou, sunt foarte mulțumită de posibilitățile ce îmi sunt oferite. Sunt satisfăcută de această experiență și cred că tot ceea ce învăț aici îmi va fi foarte util în viitor: colaborarea la organizarea evenimentelor, participarea la ședințe, contribuirea la gestiunea cotidiană, inclusiv executând unele sarcini mai puțin plăcute, dar oricum necesare – toate acestea sunt experiențe formative, pe care, sunt sigură, voi ști să le valorizez. Un alt aspect care mi-a plăcut mult a fost posibilitatea de a intra în contact cu studenții aflați la stagii de practică de la alte ambasade. Schimbul de informații și impresiile despre oraș și despre tot restul au fost foarte prețioase.   

Filippo: în ceea ce mă privește, trebuie să spun că până acum experiența a fost foarte bună și, în mod sigur, peste așteptările mele. Înainte de a pleca, am căutat informații despre această Țară și comentariile care mi-au parvenit nu erau mereu pozitive. Odată ajuns aici, am rămas, însă, surprins pozitiv de orașul care mă găzduiește, de Moldova în general și de locuitorii ei, care s-au dovedit a fi foarte drăguți. La această impresie a contribuit cu siguranță și experiența pozitivă pe care o am la muncă, ce îmi permite să mă confrunt zilnic cu teme și sarcini diferite, ceea ce pentru mine reprezintă un aspect stimulativ. Mai mult ca atât, datorită intervenției personale a Doamnei Ambasadoare Biagiotti, fapt pentru care o mulțumesc enorm de mult, am posibilitatea de a realiza o serie de interviuri cu funcționari și Instituții ce se ocupă direct de ”reglementarea transnistreană” și care vor fi, cu siguranță, foarte utile pentru teza mea de cercetare. 

Cum e să locuiești într-o țară ca Moldova?

Cecilia: Chișinău este un oraș plin de surprize. Cum am spus mai sus, sunt multe teatre, parcuri, localuri, concerte…și deseori se organizează evenimente interesante, la care poți participa, important e să fie dorința de a le găsi. De asemenea, este și piața centrală – un loc magnific, probabil unul din locurile mele preferate. Culorile, sunetele, oamenii…. Merg la piață ori de câte ori am posibilitate și rămân mereu fascinată de varietatea de lucruri, pe care le poți găsi la prețuri, ce în Italia le poți doar visa. Am rămas uimită de numărul mare de copii prezenți și de femei tinere însărcinate. Acest aspect m-a și impresionat un pic, deoarece conform standardelor moldovenești pare că la vârsta mea ar fi normal să fiu deja căsătorită și, dacă nu deja cu un copil, cel puțin pe punctul de a avea unul, în timp ce eu încă mă simt încă foarte departe de a avea acest fel de necesități. În ceea ce privește Moldova de dincolo de Chișinău, ceea ce am reușit să văd mi-a plăcut mult. Bineînțeles, lipsește marea sau muntele în adevăratul sens al cuvântului, însă conformarea țării cu “dealurile line”, cu lacurile și câmpiile, pe care am avut ocazia să le observ, au oricum un aspect foarte plăcut. În plus, dimensiunea redusă a statului permite celor ce locuiesc aici să aibă o mai mare conștientizare a propriului teritoriu (cel puțin aceasta este impresia pe care am avut-o) și acesta îmi pare un lucru bun.

Filippo: Trebuie să spun că și în această privință, așteptările mele, bazate pe părerile și mărturiile care mi-au parvenit, au fost imediat dezmințite. Traiul la Chișinău este plăcut – după părerea celor ce stau aici de mai mulți ani e  meritul perioadei de vară în care ne aflăm – întrucât oferă posibilitatea de a desfășura diferite activități, pentru toate gusturile: să mergi la cinema sau teatru, sa faci plimbări prin frumoasele parcuri din oraș, să te așezi să mănânci sau să bei ceva în unul din numeroasele localuri de orice tip și gust, sau să vizitezi renumitele crame de vin din Moldova. Unul din aspectele care m-au impresionat cel mai mult în Moldova a fost bucătăria locală, foarte simplă și esențială, dar cu adevărat gustoasă și autentică. În oraș se pot găsi o mulțime de localuri și restaurante (marea majoritate din ele deschise 24/24h), atât tipice moldovenești, cât și internaționale, pentru toate gusturile și buzunarele. De asemenea, pentru cei interesați, capitala oferă numeroase posibilități de a practica sport: de la jogging în parc la o partidă de tenis sau mini-fotbal, până la o cursă cu go-kart și numeroase săli de sport situate practic în tot orașul. Un alt aspect care nu trebuie neglijat, pentru nostalgicii italieni, este acela al cumpărăturilor. În supermarketurile locale pot fi găsite marea majoritate a produselor alimentare italiene de marcă ce se găsesc și în Italia: de la paste, la sosuri, biscuiți, lapte… Dar, dacă veniți aici, merită să gustați mai cu seamă din produse locale: carnea, fructele și legumele sunt cu adevărat delicioase. Dacă aveți timp și dorință, sfatul meu e să mergeți să cumpărați produsele direct de la producătorii locali, de la piața enormă la ”kilometrul zero”, care se află în centrul Chișinăului. 

Ați recomanda această destinație pentru ce vor veni după voi? 

Cecilia: Cu siguranță, da. Chișinău și Moldova, cum am menționat și în răspunsurile mele precedente, sunt locuri bune pentru trai, cu multe surprize plăcute și oportunități. Munca într-o Ambasadă de dimensiuni reduse permite desfășurarea celor mai diferite sarcini, intrând în contact cu tot personalul. Luând în considerare, însă, că în afara spațiilor mai ”internaționale” nu mulți oameni cunosc limba engleză, aș sfătui celor ce vor veni să încerce să învețe măcar un pic de română sau rusă, astfel încât să se bucure din plin de experiența lor.  

Filippo: dacă sunteți  interesați și / sau fascinați de spațiul post-sovietic, da, cu siguranță. În caz contrar, oricum va fi o surpriză plăcută. În ceea ce privește mediul de lucru, nu pot să nu-l recomand. Dimensiunile reduse ale Ambasadei permit să lucrezi la diferite teme și în diferite moduri, să participi și să organizezi evenimente, cu posibilitatea de a te relaționa zilnic cu colegi, funcționari ministeriali și cu Ambasadorul, ceea ce într-o Ambasadă de dimensiuni mari ar fi practic imposibil. În plus, în interiorul Ambasadei atmosfera este cu adevărat plăcută, aproape familiară. În concluzie, da, aș recomanda-o cu siguranță celor care vor veni după mine.

Due studenti in Ambasciata – Intervista

Dallo scorso maggio l’Ambasciata d’Italia a Chisinau ospita per la prima volta due studenti – tirocinanti, Cecilia Frego – iscritta al corso di Studi Internazionali e Geopolitica Europea dell’Università di Pisa – e Filippo Canoso – iscritto al corso di Relazioni Internazionali e Studi Europei dell’Università di Firenze – per un tirocinio della durata di tre mesi, che sono stati selezionati dal Bando della Fondazione CRUI in collaborazione con il Ministero Affari Esteri e il Ministero dell’Istruzione. Il Bando indetto dal Ministero, consente all’Ambasciata di avere un importante aiuto nello svolgimento della normale attività e ai tirocinanti di acquisire una valida e formativa esperienza a livello lavorativo, oltre che umano, vista la possibilità di confrontarsi e vivere in una realtà molto differente da quella abituale. Proprio per questo, abbiamo voluto sentire il loro parere in merito all’andamento della loro esperienza, attraverso un’intervista doppia. 

Perché avete scelto di venire in Moldova?

Cecilia: Ho fatto richiesta di essere mandata in Moldova perché la trovo un paese unico. Nel mio percorso formativo mi è capitato di vivere e studiare in diversi paesi dell’est Europa e, poiché vengo da una realtà dove teoricamente è praticato il bilinguismo, non potevo lasciarmi sfuggire l’occasione di venire in Moldova, dalla storia così intricata, sospesa tra due “poli”, quello rumeno e quello slavo, da un punto di vista politico, ma anche linguistico. Inoltre parlando russo ed essendo in grado di capire il rumeno ho sperato di poter dare un contributo effettivo con la mia presenza. Non nascondo che dietro alla scelta ci sono state anche delle considerazioni economiche: il rimborso spese forfettario previsto dal bando non è altissimo e, non volendo pesare troppo sul bilancio familiare, ho cercato un posto dove il costo della vita non fosse eccessivamente elevato. 

Filippo: ho scelto la Moldova perchè è un Paese che mi affascina particolarmente, visto il suo background sovietico e, soprattutto, perchè sto svolgendo un lavoro di tesi sulla Transnistria, regione separatista della Moldova che di fatto rappresenta un unicum nel panorama geo-politico mondiale. Per questo, lavorando e vivendo qui ho la possibilità di essere a contatto diretto con questa particolare realtà, di confrontarmi e di reperire informazioni e testimonianze dirette sulla questione. Inoltre, la Moldova rappresenta un interessante punto di contatto tra est e ovest e questo è un punto che mi affascina particolarmente, così come mi affascina il mondo post sovietico sia a livello culturale che storico e politico.  

Dopo circa due mesi di permanenza qui, cosa potete dirci? Le aspettative rispetto alla Moldova e al tirocinio che avevate prima della partenza sono state confermate?

Cecilia: Sono rimasta assolutamente affascinata da Chisinau e dalla Moldova, ritengo che sia uno stato decisamente sottovalutato dalla media delle persone. Prima di arrivare qui la maggior parte delle persone a cui dicevo che sarei andata a Chisinau strabuzzavano gli occhi, chiedevano:“Chisi-che?” e poi aggiungevano “ma che ci vai a fare lì!”. Contrariamente a quanto da loro prospettato però sono convinta di aver fatto la scelta giusta: la città è molto vivibile e a misura d’uomo, ci sono tanti parchi e tanti luoghi di incontro. Sono rimasta colpita dal gran numero di teatri presenti e dall’offerta culturale (per chi capisca il rumeno o il russo). Il fatto che quasi tutti siano in grado di esprimersi correntemente sia in russo che in  moldavo/rumeno costituisce una grande ricchezza e le persone incontrate finora si sono dimostrate per la maggior parte molto gentili e disponibili, anche se – come è inevitabile – non sono mancate eccezioni. Per quanto riguarda il lavoro in ufficio, sono molto contenta delle possibilità che mi vengono date. Sono soddisfatta dell’esperienza e credo che quanto sto imparando qui mi sarà molto utile in futuro, aiutare nell’organizzazione di eventi, partecipare a riunioni, contribuire alla gestione quotidiana facendo anche quei compiti meno piacevoli, ma comunque necessari…sono tutte esperienze formative, di cui sono certa saprò fare tesoro. Un altro aspetto che mi è piaciuto molto è stata la possibilità di entrare in contatto con i tirocinanti delle altre ambasciate, lo scambio di informazioni e impressioni sulla città e su tutto il resto sono stati molto preziosi.

Filippo: per quanto mi riguarda devo dire che finora l’esperienza è stata molto buona e decisamente al di sopra delle mie aspettative. Prima di partire avevo cercato di reperire informazioni su questo Paese e i commenti che mi erano arrivati erano piuttosto negativi. Una volta qui, invece, sono rimasto positivamente sorpreso dalla città che mi ospita, dalla Moldova in generale e dai suoi abitanti che si sono dimostrati davvero gradevoli. A questo, ha senz’altro contribuito la positiva esperienza che sto avendo a livello lavorativo, che mi permette di confrontarmi con temi e “mansioni” diverse ogni giorno e per quanto mi riguarda è un aspetto piuttosto stimolante. Inoltre, e per questo devo dire un grosso grazie all’Ambasciatrice Biagiotti che si è adoperata in prima persona, mi viene permesso di poter svolgere una serie di interviste con funzionari e Istituzioni che si occupano direttamente della “questione transnistriana” e che saranno senz’altro molto utili alla mia ricerca tesi.     

Com’è vivere in un Paese come la Moldova?

Cecilia: Chisinau è una città piena di sorprese. Come ho già detto prima, numerosi sono i teatri, i parchi, i locali, i concerti… e spesso ci sono eventi interessanti a cui partecipare, basta avere voglia di trovarli. Inoltre c’è il mercato centrale, che è un posto magnifico, probabilmente è uno dei miei posti preferiti. I colori, i suoni, la gente… Ci vado ogni volta che posso e resto sempre affascinata dalla varietà di cose che si possono trovare a dei prezzi che in Italia si possono solo sognare. Mi ha stupito la grande quantità di bambini presenti e di donne giovani in gravidanza, devo dire che questo aspetto mi ha anche un po’ impressionato, visto che secondo gli standard moldavi a quanto pare alla mia età sarebbe normale essere già sposati e, se non già con un figlio, almeno in procinto di averne uno, mentre io mi sento ancora molto lontana dall’avere questo tipo di esigenze. Per quanto riguarda la Moldova fuori Chisinau, per quello che ho potuto vedere mi è sembrata molto piacevole. Certo, mancano il mare o la montagna vera e propria, ma la conformazione a “colline morbide” con laghi e campagna che ho avuto modo di notare ha comunque un suo aspetto molto piacevole. Inoltre la dimensione contenuta dello stato permette a chi ci vive di avere una maggiore coscienza del proprio territorio (almeno questa è l’impressione che ho avuto) e mi è sembrata una bella cosa. 

Filippo: devo dire che anche in merito a questo punto sono stato prontamente smentito da quelle che erano le mie attese, sempre sulla base delle testimonianze che mi erano arrivate. Vivere a Chisinau è invece piuttosto piacevole – a detta di chi ci vive da anni è merito del periodo estivo in cui ci troviamo – in quanto offre diverse attività da svolgere, un pò per tutti i gusti: dall’andare al cinema o a teatro, alle camminate nei molto piacevoli parchi cittadini, piuttosto che sedersi a mangiare o bere nei numerosissimi locali di ogni genere e gusto o visitare le rinomate cantine vito-vinicole moldave. Uno degli aspetti della Moldova che più mi ha colpito è stata la bontà della cucina locale, molto semplice ed essenziale ma davvero gustosa e genuina. In città si possono trovare una miriade di locali e ristoranti (la maggior parte sono aperti 24 ore su 24) sia tipici che internazionali, davvero per tutti i gusti e per tutte le tasche. Inoltre, per chi è interessato, la capitale offre numerose possibilità per fare sport: da una corsa al parco, ad una partita a tennis o calcetto fino ad una gara in go-kart e alle numerose palestre dislocate un po’ ovunque. Un ulteriore aspetto da non trascurare, per i nostalgici italiani, è quello della spesa. Nei supermercati locali infatti è possibile trovare la maggior parte dei prodotti alimentari a marchio italiano che si trovano in Italia: dalla pasta, ai sughi e dai biscotti al latte. Ma, se venite qui vale la pena consumare soprattutto i prodotti locali: carne, frutta e verdura sono davvero squisiti. Se poi avete tempo e voglia, il consiglio è quello di andare ad acquistarli direttamente dai produttori locali, all’enorme mercato a “chilometro zero” che si trova nel centro di Chisinau.   

La consiglieresti come destinazione a chi verrà dopo di voi?

Cecilia: Decisamente sì. Chisinau e la Moldova, come mi è sembrato di far capire dalle risposte precedenti, sono dei buoni posti in cui vivere con tante piacevoli sorprese e opportunità. Il fatto di lavorare in un’Ambasciata di dimensioni non eccessive permette inoltre di svolgere le mansioni più diverse, entrando in relazione con tutto il personale. Considerato però che non molte persone al di fuori dei luoghi più “internazionali” sanno l’inglese, mi sento comunque di consigliare di cercare di arrivare qui sapendo almeno un po’ di rumeno o di russo, in modo da potersi godere al meglio l’esperienza. 

Filippo: se si è interessati e/o affascinati dall’area post sovietica sì, senz’altro, in caso contrario può rivelarsi comunque una piacevole sorpresa. Per quanto riguarda l’ambito lavorativo non posso non consigliarlo, la dimensione ridotta dell’Ambasciata permette di lavorare su svariate tematiche e in svariati modi, di partecipare ed organizzare eventi e si ha la possibilità di relazionarsi quotidianamente con colleghi, funzionari ministeriali e Ambasciatore, cosa che in un’Ambasciata di grandi dimensioni sarebbe pressoché impossibile. Inoltre, all’interno dell’Ambasciata si respira davvero un bel clima, quasi familiare verrebbe da dire. In definitiva, sì lo consiglierei decisamente a chi verrà dopo di me.