Cu toate că își iubea profesia mai mult decât pe el însuși, a avut un moment când intenționa să emigreze în Italia, dar mama l-a convins să rămână pentru a schimba lucrurile acasă. Istoria vieții și realizările lui Gheorghe Cavcaliuc, cel mai tânăr colonel din istoria Republicii Moldova „M-am născut într-o familie din satul Micăuți, raionul Strășeni, într-o familie cu trei copii. Am visat să fiu polițist de la vârsta de zece ani. Mi-am dorit să ajut oamenii să facă lucruri bune, să salveze persoanele aflate în dificultate. Sunt cel mai tânăr colonel din istoria Ministerului Afacerilor Interne și sunt cel mai tânăr conducător care a deținut cele mai importante funcții la vârste tinere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne”. Așa se descrie pe sine însuși șeful adjunct al Inspectoratului General al Poliției, Gheorghe Cavcaliuc. Chiar dacă spune că nu a avut pe nimeni care să-l promoveze din spate, are o carieră de invidiat. Astfel, la vârsta de 26 de ani era deja în funcția de șef adjunct și șef interimar al Poliției Capitalei. Trei ani mai târziu, la vârsta de 29 de ani, conducea cea mai importantă subdiviziune a serviciilor operative din cadrul MAI, fiind șef al Direcției Operațiuni Speciale (DOS), iar deja peste doi ani, la vârsta de 31 de ani, a primit gradul de colonel de poliție și tot la vârsta de 31 de ani a fost numit șef adjunct al Poliției Naționale. „Această funcție o ocup de patru ani și șapte luni, având în subordinea mea peste 9.000 de polițiști”, spune cu mândrie Gheorghe Cavcaliuc. „Vin dintr-o familie simplă. Părinții mei muncesc în Italia. Mama e acolo de mai mult de 18 ani și tatăl meu a muncit în Italia 16 ani. Merg des în vizită la părinți, în Bolzano. Apropo, din Italia am luat și un proiect care se numește „Bunicii Grijulii”, pe care l-am implementat cu succes în Republica Moldova. Am o impresie foarte bună despre Italia ca țară, despre oamenii de acolo, despre italieni, despre Poliția din Italia, Carabinieri. Sunteți o țară frumoasă cu o cultură bogată și cu oameni buni, cumsecade”, mai spune șeful adjunct al IGP în discuția cu italianul Luigi Savoia, redactorul-șef al revistei „Moldova în Progres”. Mai mult ca atât, Gheorghe Cavcaliuc mărturisește că acum 15 ani era cât pe ce să emigreze și el pe urmele părinților, în Italia, doar că mama l-a convins să rămână… „În anul 2004, după un an și ceva de muncă, era să plec și eu în Italia. Salariul era mic, părinții erau ambii în Italia și în fiecare sâmbătă și duminică ne auzeam cu ei la telefon. Mama m-a sunat într-o sâmbătă, iar eu am început a vorbi cu ea în italiană – am mers singur la cursuri, pentru că vroiam să plec. Mama a început să plângă spunând că a mers acolo pentru noi, ca noi să facem studii, să muncim… Cuvintele mamei mă urmăresc și azi, când fac ceva, mă gândesc la asta. Ea mi-a zis: „Stai și învață. Noi o să-ți mai trimitem bani. Stai și muncește, poate într-o zi o să se schimbe ceva în țara asta sau o să schimbați voi ceva”.

Vreau să întreb dacă aveți și proiecte comune cu Poliția din Italia? „Acum zece zile, aici, la Chișinău, m-am întâlnit cu reprezentantul Poliției italiene și cu ofițerul de legătură al Poliției italiene responsabil de Europa de Sud-Est, cu sediul la București. Am avut o întâlnire la Inspectoratul General al Poliției unde am vorbit despre mai multe lucruri, inclusiv despre o eventuală colaborare, dar și ceea ce am realizat până acum. Avem o colaborare foarte bună cu Poliția italiană și Carabinierii italieni. În discuția care am avut-o am discutat cu colegii mei despre participarea Republicii Moldova și în acest an la Forumul de la Roma – un format unde participă peste 13 șefi de Poliție din țările UE, unde se discută strategii cu privire la unificarea forțelor pentru combaterea criminalității regionale, trans-naționale, europeană; se vorbește despre anumite pericole și care ar fi măsurile comune în prevenirea criminalității și multe alte lucruri.

„Înainte de Forumul de la Roma, o să zbor cu o zi mai devreme, iar până atunci, prin intermediul Biroului Relații cu Diaspora, să adun toți liderii diasporei din Italia, să mă întâlnesc cu ei și să avem un dialog acolo. Vreau să-i întreb eu, să aibă ei posibilitatea de a-mi adresa orice întrebare despre ce facem noi și cum facem, ce-ar vrea ei ca conducerea de vârf a Ministerului Afacerilor Interne să audă de la ei și eu voi transmite mai departe asta.

Noi facem pași importanți pentru societatea noastră. Cu părere de rău, nu toți vor să vadă asta sau nici nu se informează, dar vorbesc conform stereotipurilor existente”.

Patru ani la rând, la Forumul de la Roma am participat eu în calitate de șef adjunct al Poliției RM. Eu am fost președintele delegației. De fiecare dată, am fost la invitația omologilor noștri italieni, iar anul acesta, în luna mai, plecăm iarăși acolo. În acest an, ne-am propus să semnăm un acord mai concret în prevenirea și combaterea criminalității cu Poliția italiană, având în vedere că Italia este una dintre cele mai mari diaspori a Republicii Moldova. În acest proiect vrem să includem și reprezentanții diasporei din diferite orașe și regiuni ale Italiei. Adică, va fi Poliția italiană, Poliția RM și reprezentanții diasporei Moldovei în Italia, astfel ca să prevenim infracțiunile și să le curmăm. În general, am realizat mai multe obiective împreună cu Poliția italiană, ne bucurăm de instruirea colegilor italieni cu colegii noștri din serviciile operative și de menținere a ordinii publice”.

De când sunteți în funcție, am observat că imaginea Poliției RM s-a schimbat mult prin acțiuni concrete. Dvs. ați schimbat această imagine. Care sunt cei mai concreți pași în această privință? În primul rând, am muncit mult la selectarea polițiștilor, ca cei care merită să fie polițiști și cei care cooperează cu societatea să fie reprezentativi. În al doilea rând, am depus mult efort pentru a-i instrui corespunzător. Pentru că fiecare polițist cooperează și colaborează cu societatea și, de felul cum el este pregătit, cum comunică, apare atât rezultatul, cât și imaginea Poliției RM în societate. Nu în ultimul rând, ne-am focusat serios pe strategia privind dezvoltarea Poliției, unde am obținut fonduri de dezvoltare de la Uniunea Europeană, am dotat cu sute de mașini Poliția Națională, am dotat angajații cu calculatoare, tehnică, uniformă, toate lucrurile de care are nevoie un polițist ca să activeze, să aibă confortul respectiv și să fie mândru de profesia pe care o are”. „Dându-i toate condițiile necesare unui polițist, instruindu-l, ulterior poți să ceri de la el rezultate”. În același timp, în ultimii patru ani de zile am pus un accent foarte serios în tot ce înseamnă comunicarea cu societatea, deschiderea față de societate. Și, în felul acesta, noi am inițiat la Inspectoratul General al Poliției și am dezvoltat mai multe proiecte care, aș spune eu, sunt și sociale, dar pe de altă parte au și tangență directă cu Poliția”.

Gheorghe Cavcaliuc despre proiectele realizate în ultimii ani:

  • „Bunicii Grijulii” – un proiect preluat din Italia. Fiind într-o vizită la părinți, am văzut cum „bunicii grijulii” au grijă de copii în apropierea instituțiilor de învățământ, îi protejează, îi ajută să treacă în siguranță strada, vorbește cu ei și are loc o educare corectă a tinerei generații.

Din momentul lansării proiectului, acum circa nouă luni, avem în jur de 1.580 de „bunici grijulii”, în toate raioanele țării.

  • Pornind de la acest proiect, am constatat că, în fiecare raion, unde este o echipă de „bunici grijulii”, noi în cooperare cu Autoritatea Publică Locală le-am asigurat birou, calculator, tot ce este nevoie, am constatat că nu toți bunicii pot folosi calculatorul. Și atunci am făcut atunci o echipă de „nepoței grijulii” – adolescenți cu vârsta de la 18 până la 25 de ani și care vor să facă voluntariat ajutând bunicii. 

Avem deja 180 de „nepoței grijulii”, tineri implicați voluntar în activități.

„O jucărie pentru zâmbetul copiilor” – un proiect pe care l-am văzut în Germania și l-am implementat în Moldova. În una din zilele în care mă aflam în Germania, la un schimb de experiență, am văzut într-o mașină a poliției un ursuleț de pluș. Atunci am întrebat ce e cu jucăria asta și mi s-a spus că ei au un proiect, lansat în baza unor studii ale psihologilor germani și europeni care au constatat că dacă un copil cu vârsta de până la 12 ani a fost implicat într-un incident, accident, violență în familie sau altceva ce îl poate afecta emoțional negativ, dacă în primele trei ore acestui copil i se vorbește liniștit, i se dă o jucărie, 80% din emoțiile negative care le-a trăit în acel incident, se duc. Dacă se iau aceste 80% din emoții negative, copilul după asta nu are consecințe, doarme liniștit, nu are coșmaruri etc.

Noi am reușit să dotăm toată poliția din țară, în fiecare mașină, cu câteva zeci de ursuleți. De la implementarea acestui proiect, cu părere de rău, în Republica Moldova au avut loc peste 300 de incidente unde copiii au nimerit și au avut nevoie de ajutorul poliției, iar polițistul, pe lângă faptul că a făcut cercetarea la fața locului, a documentat acea infracțiune sau contravenție, i-a oferit copilului și o jucărie.

  • „Copilul școlarizat – copil protejat” – anul trecut am făcut studii și am stabilit că în Moldova există peste o mie de copii care în anul 2017 au comis infracțiuni. Am întrebat colegii mei, ce facem cu ei, și m-am gândit, așa cum se numește revista Dvs. „Moldova în Progres” – așa mă gândesc și eu cum să progresăm, cum să schimbăm lucrurile și caut mereu o abordare nestandardă. Când am analizat cine sunt acești copii, am constatat că majoritatea dintre ei sunt din familii social-vulnerabile, iar când am studiat când comit ei infracțiunile – s-a stabilit că majoritatea au fost comise când copiii de vârsta lor sunt la școală, maturii sunt plecați la serviciu, iar casele rămân libere. Dar ei dacă nu merg la școală, merg la furat din case.

Eu puteam înăspri controlul asupra acestor copii, dar am mers pe altă cale. Am analizat câți copii urmează să nu meargă la școală în anul 2018-2019 din cauza că nu au elementarul – haine, încălțăminte, rucsac, creioane, stilouri. Pentru că ei de asta comiteau infracțiunile. Nu aveau hăinuțe cu care să meargă la școală. Nu mergeau la școală și comiteau infracțiuni.

Am stabilit că avem 1.900 de asemenea copii. Atunci am făcut un apel către societate și am cumpărat ghiozdane pentru toți, iar la 1 septembrie 2018, cei 1.900 de copii, nu au fost duși de polițist la sectorul de poliție pentru că au comis infracțiuni, dar au luat acești copii și i-au dus la școală.

Acum, când facem o analiză, avem o scădere mare a crimelor comise de copii. Asta înseamnă că noi nu creștem criminali, dar educăm.

  • „Din culisele Poliției” – un proiect destinat tinerei generații. Eu am fost născut la sat și știu ce înseamnă atunci când ai lipsă de informații, nu știi ce se întâmplă și e foarte greu să reușești ceva. Comunicând cu tinerii am înțeles că lor le lipsește informația despre ce este într-adevăr poliția și mulți gândesc despre poliție în baza unor stereotipuri vechi.

Proiectul se bazează pe selectarea din fiecare sat a Republicii Moldova a câte un tânăr sau o tânără, care are vârsta până la 18 ani, nu are cazier juridic, este un exemplu în societate și se bucură de respectul celor din jur. Acești tineri câte unul din o sută de sate concomitent, sunt aduși la Chișinău, o zi facem teorie – le explicăm ce este legislația, statul, Poliția, cum acționăm, de ce este bine să fii cooperant cu Poliția, cum să acționezi, cum să te protejezi de o infracțiune, care sunt strategiile Poliției pe termen scurt, mediu și lung, facem concursuri, jocuri interactive etc., ca el să fie informat corect despre toate procesele care sunt și să conștientizeze că nu este bine de comis infracțiuni, este bine să fii un om care apără legea și este de partea statutului și cum să acționeze atunci când este într-o dificultate. A doua zi mergem pe la subdiviziuni, biroul meu, Inspectoratul național de patrulare, Centrul tehnico – criminalistic și expertize judiciare, după care mergeam la Brigada de poliție cu destinație specială „Fulger”, care luptă cu terorismul, crima organizată și așa mai departe. Aceste două zile pentru acești tineri le organizam exclusiv sâmbătă și duminică, noi toți polițiștii o făceam pe bază de voluntariat și ei aveau posibilitatea să-mi adreseze orice întrebare. Avem deja 500 de copii, de tineri, din 500 de sate, care au trecut deja prin campania „Din culisele Poliției”. Analiza și strategia pe care mi-o propun este de a informa corect cât mai mulți oameni despre acțiunile Poliției, deschiderea Poliției și posibilitățile Poliției de a se implica pentru oameni. Acești tineri sunt informați corect despre ce este Poliția și sunt predispuși de a fi prietenoși Poliției. După care, experiența ne arată că acești tineri, care sunt integri, nu au comis infracțiuni, sunt un exemplu în societate, peste 5, 10, 15, 20 de ani, el numaidecât o să fie consilier local, primar, profesor în localitate, polițist și așa mai departe.

Mai avem încă 500 de tineri care urmează să vină în vizită la noi și, în felul acesta, o să avem tineri din toate satele Moldovei câte un tânăr care atrecut prin această campanie.

  • Dezvoltarea Serviciului Psihologic în cadrul IGP – încă un proiect făcut pentru polițiști. În anul 2015, atunci când am venit în funcția de șef-adjunct al Poliției, am constatat că polițiștii sunt stresați, nu sunt puși în valoare, nu sunt respectați, ajutați etc. și am făcut un studiu împreună cu medicii de la Spitalul MAI și am constatat că media de viață a unui polițist este de aproximativ 55 de ani. Am întrebat de ce se întâmplă acest lucru, iar ei mi-au spus că stresul este una din marile probleme cu care se confruntă polițistul pe parcursul carierei și, la fel ca la copii, dacă el nu este eliminat la timp, se acumulează, recidivează, se transformă într-o boală profesională și asta duce la un deces mai devreme al polițistului.

Totodată, stresul și modul în care polițistul comunică cu cetățeanul dacă este stresat, dacă are o problemă, el vorbește urât cu omul, iat cetățeanul își face o impresie negativă, nu doar despre el, dar și despre instituție. În felul acesta vorbim despre calitatea serviciilor care le prestează polițistul cetățeanului, modul în care relaționează cu el și, ulterior, imaginea Poliției în societate. Mă gândeam cum să rezolv această problemă și am decis să dezvolt serviciul psihologic în cadrul Inspectoratului General al Poliției. Atunci am făcut în fiecare Inspectorat al Poliției din țară câte un birou de reabilitare psihologică. Am luat un psiholog și l-am instruit profesionist, am făcut o strategie și birouri de reabilitare psihologică amenajate cu fotolii de masaj special pentru relaxarea musculară, am pus televizor cu meloterapia și deja instruirea psihologului. După aceasta, fiecare polițist care are o situație de stres la serviciu, fie că a fost atacat de infractor, fie că a aplicat arma de foc, fie că are o oarecare stare negativă, poate să meargă la psiholog, să fie consultat gratuit, să-i fie scoase acele emoții negative, să-i fie garantată confidențialitatea și asta aduce la:

  • Ridicarea nivelului de servicii prestate cetățenilor;
  • Ajută la faptul ca el să evite acele boli profesionale și să nu ajungă la un deces mai devreme.

Dacă polițistul este implicat într-o disutație de risc psihologul îl invită imediat la el și îi scoate acele emoții negative. La fel, dacă polițistul vine de acasă cu o emoție negativă, psihologul îl invită la el. Adică, nu neapărat pe o temă de serviciu, el dacă vine de acasă cu o problemă și are ceva pe suflet, automat este chemat și se lucrează cu el. Din momentul în care am implementat acest serviciu, acum aproape trei ani, noi avem mai puține divorțuri în Poliție, avem mai puține incidente când polițistul comite anumite incidente din nervozitate și avem o altă atitudine de comunicare a polițistului cu societatea. După implementarea de cinci ani a acestui proiect, îmi propun ca împreună cu Spitalul Ministerului de Interne unde se tratează fiecare polițist și se face analiza fiecărei boli profesionale, îmi propun să realizăm încă un studiu, dacă a crescut cu ceva timpul de viață al unui polițist, dar eu sunt sigur că a crescut. Întrebat cum își vede viitorul său personal, șeful adjunct al IGP spune că nu-și pune astfel de întrebări, mai ales că a obținut deja unele rezultate demne de toată invidia, „pentru foarte mulți”, cum spune el însuși, „atât din Moldova, cât și de peste hotare”. „Eu am o vorbă: Atunci când ai în fața ta o problemă, nu căuta zeci de motive de ce să nu  rezolvi, ci găsește sute de soluții pentru a o rezolva! Iar cât stai într-o funcție publică, indiferent cât de mare sau mică ar fi ea, nu trebuie să treacă nicio secundă, niciun minut și nicio oră fără ca să faci ceva pozitiv pentru societate”, afirmă Gheorghe Cavcaliuc. Revenind la acele cuvinte ale mamei sale, spuse cu mulți ani în urmă, atunci când l-a convins să rămână pentru a schimba ceva în Moldova, actualul șef adjunct al IGP spune că a ajuns la etapa când poate schimba ceva, iar acele proiecte despre care a vorbit sunt o dovadă în plus a acestui fapt.

„Mă conduc mereu de cuvintele mamei și cât de puțin pot încerc să schimb lucrurile, ca societatea noastră să trăiască mai bine, mama să se mândrească cu mine, oamenii să înțeleagă că noi putem singuri la noi acasă să facem lucruri frumoase. Noi mișcăm carul din loc și privind înapoi nu ne este rușine”, a conchis cel mai tânăr colonel din istoria Republicii Moldova.