Pe Lara Savoia o cunoaştem datorită parcursului său poetic prin care a demonstrat imediat că este o persoană curajoasă, cu temperament foarte creativ. Trebuie să menţionăm că avem în faţă o persoană fenomenală: una dintre rarele fiinţe dotate cu un evident talent artistic, în stare să vadă frumuseţea acolo unde alţii nu o văd. Şi poeticitatea ei, dintr-un mod interior personal instinctiv, apare departe de orice tentaţie academică sau de manieră şi rămîne salvată de exasperările naturalistice sau decadente care ar face-o anacronică.
Şi dacă mai curînd dintr-o afinitate naturală cu estetica poeţilor ermetici, abia de se poate de ei să o apropiem, rămîne fericirea unei imaginaţii fertile, rafinamentul original al metaforelor, bogăţia semantică a lexicului, unde rezultatul poetic se desface întotdeauna în motive de lirism intens, aproape o “epifanie” a spiritului.
Şi asta nu e totul. În poezia Larei, pe care noi ţinem să o numim poezie înaltă, se întrevede sensibilitatea acută feminină care întrece sentimentele delicate şi subtile, sugerate de un profund sens uman.
Dar opera ei poetică merge mai departe; întrucît atinge, chiar se ridică la o reprezentare înaltă a unei realităţi care reflectă şi interpretează travaliul lumii noastre contemporane turmentate.
Recent Lara Savoia se alătură unui nou gen: povestea, într-o proză literară clară şi inocentă, de o candoare copilărească, tremurătoare şi palpitantă, senină şi olimpică, unde nu o singură expresie este lipsită de un spontan amestic poetic, simţit şi sincer, fluid şi pur ca apa unui izvor limpede.
Să zică acum cititorul ultimul cuvînt şi să se lase sedus de acel fel de vrajă care, din magie, ştie să creeze inspirata Artă a Larei Savoia.
Raffaele Scognamiglio
