25Dacă avem ce demonstra  și ce oferi  turiștilor care vin în țara noastră, atunci acestea cu siguranță sunt lucrurile tradiționale, executate manual, migălos, în sudoarea frunții de către oamenii de prin satele Moldovei.

Covoare, oale din ceramică, costume naționale, broderii, împletituri din lozie sau paie și altele, toate aceste lucruri ne definesc ca și popor. Suntem norocoși să le avem.

Cele mai populare sunt probabil costumele naționale valorificate în prezent nu doar de către designerii vestimentari autohtoni, ci și de cei de talie internațională. Celebra ie a făcut deja înconjurul lumii.  Puțini însă mai sunt cei care în prezent realizează costume naționale veritabile. O mare parte din moștenirea din trecut s-a pierdut, astfel încât un costum național vechi este deja o piesă de muzeu, rar întâlnită.

Cândva costumul popular vorbea despre statutul femei, ocupație, rang social, etc.  De exemplu un costum național brodat în culori vii, aprinse era purtat de fetele nemăritate, pe când cele măritate aveau costume croite diferit, în culori mai neutre. Deasemenea, fiecare zonă a țării are specificul său în materie de costum popular.

La fel de populare sunt și obiectele împletite din lozie, de la coșuri până la mobilă. Secretul  acestei artei se transmite din tată în fiu. Nu există școli sau universități unde să se predea împletitul din lozie. Doar un meșter popular cu experiență ar putea face acest lucru. Însă astfel de oameni au rămas foarte puțini.

Împletite din lână naturală, țesute pe războaie de țesut și la final mâncate de molii, covoarele naționale sunt o adevărată minune petru acest ținut. Bunicile și străbunicile noastre munceau luni în șir pentru a obține covoare frumos ornamentate, deosebite de celelalte, și care să imortalizeze timpul în care au fost create. Nu era casă unde gospodina să nu țese covoare. Acest obicei devenise și un măsurător al destoiniciei unei femei de la țară, care trebuia să pregătească zestrea pentru copii. Uneori covoarele se transmiteau de la mamă la fiică, alteori fetele de mici  începeau să-și țese covoarele pentru casa în care va fi păși împreună cu soțul. Așa era obiceiul, și se respecta cu strictețe.

Din păcate astăzi covoarele naționale au pierdut mult din faima și utilitatea de cândva. Cum se spune pe la noi ”ele nu mai sunt în modă”, au fost mai întâi înlocuite cu covoare de origine străină- „persiene”, iar mai apoi în general covoarele au devenit de prisos în casele cu un design interior modern.  Și de prin anii 2000 covoarele au fost scoase de pe pereți rând pe rând, folosite mai întâi în alte scopuri, pentru ca mai apoi să fie aruncate sau vândute pentru câțiva lei unor „meseriași” care le exportau peste hotare și le vindeau la prețuri fabuloase. Iată așa se încheie povestea covoarelor naționale care astăzi au devenit și ele piese de muzeu.

 Doar un adevărat om de cultură, cu un gust rafinat ar aprecia cu adevărat un covor moldovenesc, un costum popular, o oală din ceramică sau un coș din lozie, nemaivorbind de celebrele acoperișuri din paie, considerate astăzi în Occident un semn al luxului.