TEATRUL NAȚIONAL ”MIHAI EMINESCU”Este teatrul care a cunoscut o istorie agitată până ajunge a se stabili în formula actuală. Puținele cronici despre istoria Teatrului Național ”Mihai Eminescu” ”vorbesc” despre o constituire a sa ca succesor a două teatre: Teatrul Național din Basarabia, care a activat la Chișinău în perioada anilor 1920 -1935 și Teatrul  Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat ”A.S.Pușkin” (1933 -1990), care este fondat la Tiraspol, după care, în 1944 este transferat la Chișinău.

În perioada anilor 50-60, odată cu așa zisul ”dezgheț politic” devine posibilă montarea pieselor scrise de autori clasici români, care până atunci erau interzise. Trupa teatrului este completată cu Absolvenți Moldoveni ai Institutului de Teatru, Muzică și Cinematografie ”A.Ostrovscki”  din Sanct-Petersburg. La sfârșitul anilor 60 trupa de actori a teatrului este completată cu actori, pregătiți de către Institutul de Arte ”G.Muzicescu” din Chișinău.

Cei mai renumiți actori ai Teatrului Muzical Dramatic ”A.S.Pușkin” ai anilor 60-80 au fost: Petru Baracci, Viorica Chircă, Victor Ciutac, Constantin Constantinov, Vitalie Rusu, Ecaterina Cazemirov, Arcadie Plaținda, Paulina Potângă,  Valeriu Cupcea,  Gheorghe Hasso, Veniamin Apostol, Eugenia Botnaru, Dina Cocea, Domnica Darienco, Andrei Băleanu, Ilie Guțu, Gheorghe Ungureanu, Iurie Negoiță, Nicolae Darie, Constanța Târțău, Anatol Răzmeriță, Mihai Curagău.

În anul 1988 Teatrul Muzical Dramatic de Stat ”A.Pușkin” este zguduit din temelii de conflicte de ordin social, economic și cultural, fapt ce impune cât mai curând o reorganizare a sa. În cele din urmă, acest teatru devine incomod pentru conducerea de vârf a țării și este închis ”pentru reparație capitală”, invocându-se ” transformarea” în Teatrul-Studio. Perioada anilor 1988 -1993 a Teatrului Dramatic de Stat ”A.S.Pușkin”  în cronici o găsim destul de puțin sau, aproape deloc: trupa de actori este dezmembrată, o parte din ei părăsind teatrul, iar alții rămânând să activeze într-o formula nouă. Un nou început al Teatrului poate fi considerată perioada anilor 90, când în scena teatrului, dar și înafara țării sunt apreciate spectacole din dramaturgia clasică: ”Anna Karenina”/ L.Tolstoi, ”Un veac de singurătate”/G.G.Marquez, ”Amadeus”/ P.Shaffer, ”Hamlet”/ W.Shakespeare, ”Legături primejdioase”/ Ch.De Laclos, ”Frații Karamazov”/ M.Dostoevski. În anul 1994, în urma unui concurs acest teatru devine: Teatrul Național ”Mihai Eminescu”. În istoria Teatrului vor rămân sonore numele regizorilor: Victor Gherlac, Valeriu Cupcea, Victor Ciutac, Ilie Todorov, Veniamin Apostol, Andrei Băleanu, Vitalie Rusu, Boris Harcenco, Ion Bordeianu, Ion Sandri-Șcurea, Anatol Pânzaru. Astăzi Teatrul Național ”Mihai Eminescu” are în palmares zeci de spectacole din dramaturgia clasică și contemporană, națională și internatională, cu care trupa de actori a cucerit publicul de acasă și de peste hotarele țării. În cartea de succes a teatrulu se înscriu spectacolele:

  • ”Pomul vieții” D.Matcovschi, regie –A.Cozub, (”Cel mai bun spectacol al anului” Gala Premiilor UNITEM 2010, Laureat al Campaniei ”Adevărata Basarabie” anul 2011). Un spectacol care devine îndrăgit de public de la primele reprezentații, evocând istoria oamenilor calzi, care ”sorbesc” din cupa suferințelor, povestea oamenilor care nu au frică să lupte cu greutățile vieții.
  • ”Amorul dănțuie și feste joacă” W.Shakespeare, Regie –A.Vasilachi (Premiul Președintelui UNITEM Gala Premiilor UNITEM 2010). Eroii spectacolului cheamă publicul să mențină tradiția neamului românesc, delectând cu glume frumoase, precum și aventuri de dragoste.
  • ”12 Scaune” Ilf, Petrov, Regie –P.Hadârcă este bine apreciat acasă, reușind să încânte și publicul din Arad, în cadrul Festivalului Național de Teatru Clasic, ReperFest 2013.
  • ”Omul, Bestia și Virtutea” L.Pirandello, regia lui A.Battistini. Tema adulterului vine să reflecte în acest spectacol suferința și remușcările femeii în momente de slăbiciune.
  • ”Anonimul Venețian” Giuseppe Berto Protagoniştii spectacolului: actorii Margareta Pîntea şi Andrei Porubin joacă  drama soţilor care de cîţiva ani s-au despărţit, iar acum, îşi dau întâlnire în Veneţia, oraşul fericirii lor. O dramă romantică, cu elemente tragice „Anonimul Veneţian” este o reflectare asupra destinului omenesc, o evadare sublimă din anonimat.
  • ”Hronicul Găinarilor” A.Busuioc, Regie –P.Hadârcă (”Cel mai bun spectacol al anului” Gala Premiilor UNITEM 2014), unul din cele mai actuale spectacole, o comedie în care Găinarii ”vorbesc” prin fapte despre identitatea neamului românesc, despre schimbarea macazurilor, despre virtuți și realitate. Aventuri, glume, voie bună, cântece live. Unul din cei mai de seamă critici de teatru, regretatul Pavel Proca afirma în ”Prologurile și epilogurile monoloagelor desuete” despre starea de lucruri la moment în Teatrul Național ”Mihai Eminescu”:

Criza artistică apune. Actorii, mulți și buni, pare că și-au găsit, în sfârșit locul pe scenă …

Dilema teatrului, este, de fapt, alternativa întregii noastre culturi: tradiție sau inovație?

Tranzacție sau invenție?”

                                                                               Eleonora Bulhac