Lucrătorii din întreaga lume așteaptă cu nerăbdare ziua în care le sunt plătite salariile. Primirea salariului poate aduce un sentiment de ușurare, satisfacție sau bucurie, însă poate reprezenta și o nedreptate, o expresie a inegalităților persistente la locul de muncă, cum sunt cele între bărbați și femei.La nivel global, diferența de remunerare între femei și bărbați este de16%, ceea ce înseamnă că lucrătoarele câștigă în medie 84% din ceea ce câștigă bărbații. Pentru femeile de culoare, migrante și femeile cu copii, diferența este și mai pronunțată. Conform Biroului Național de Statistică, în Republica Moldova, salariul bărbaților este cu 14,4% mai mare comparativ cu salariul mediu al femeilor. Aceste lacune salariale au consecințe negative reale și zilnice pentru femei și familiile lor. Efectele negative sunt exacerbate și mai mult pe timp de criză. Se estimează că efectele pe scară largă ale COVID-19 ar putea provoca sărăcie extremă până în 2021 pentru 96 de milioane de oameni, aducând la 435 de milioane numărul total de femei și fete care trăiesc cu 1,90 dolari pe zi. Cu ocazia primei Zile internaționale a egalității salariale, marcată pe 18 septembrie, îți propunem să analizezi atent diferența de remunerare între femei și bărbați și care sunt soluțiile pentru a o înlătura.

Ce înțelegem prin remunerare egală pentru muncă de valoare egală? Egalitatea de remunerare înseamnă că toți lucrătorii au dreptul să primească o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală. Deși conceptul reflectă un principiu destul de evident, s-a dovedit dificil să se determine ce presupune și cum se aplică în practică remunerarea egală. „Muncă de valoare egală” poate însemna un loc de muncă identic sau similar, dar și un loc de muncă care nu este identic, dar care are o valoare egală. Această distincție este importantă, deoarece, deși munca femeilor și a bărbaților poate implica diferite tipuri de calificări, abilități, responsabilități sau condiții de muncă, ea poate fi totuși de aceeași valoare și, prin urmare, merită o remunerare egală. Noțiunea de „remunerare” nu se limitează la un salariu de bază; este vorba de toate elementele veniturilor. Pe lângă salarii, formele de remunerare includ orele suplimentare, bonusurile, diurnele de deplasare, acțiunile companiei, asigurările și alte beneficii. Deoarece salariul de bază este adesea doar o mică parte din remunerarea totală a unui lucrător, este important, prin urmare, ca în ecuație să fie încorporate toate formele de plată.

De ce persistă diferența de remunerare între bărbați și femei? Diferența de remunerare între bărbați și femei este înrădăcinată în inegalități sistemice. Femeile, în special migrantele, sunt supra-reprezentate în economia informală din întreaga lume. Priviți în jur: vânzătorii ambulanți, lucrătorii casnici, lucrătorii din cafenele și agricultorii de subzistență sunt adesea femei. Acestea au locuri de muncă neoficiale care se încadrează adesea în afara sferei legislației muncii, prinzându-le în medii de lucru slab remunerate și periculoase, fără indemnizații de asistență socială. Aceste condiții precare pentru lucrătoare perpetuează diferența de remunerare între bărbați și femei. Pe lângă faptul că sunt supra-reprezentate în locuri de muncă precare și informale, femeile îndeplinesc, la nivel global, detrei ori mai multe sarcini familiale și casnice decât bărbații. Printre ele se numără treburile casnice precum gătitul, curățenia, aprovizionarea cu lemne de foc și apă, precum și îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă. Deși sarcinile familiale constituie coloana vertebrală a prosperității familiilor, comunităților și economiilor, ele rămân sub-evaluate și slab recunoscute. Volumul de muncă zilnică pe care o efetuați poate fi măsurat cu ajutorul calculatorului UN Women pentru sarcinile familiale neremunerate. Pedeapsa de maternitate este un alt factor al inegalității de remunerare. În medie, mamele care lucrează sunt plătite mai puțin decât femeile fără copii, iar disparitatea devine tot mai mare pe măsură ce numărul copiilor pe care îi are o femeie crește. Faptul că mamele primesc salarii mai mici poate avea legătură cu reducerea timpului de muncă, cu angajarea la locuri de muncă care permit un echilibru mai bun între viața profesională și viața personală, dar care tind să fie mai puțin remunerate, cu deciziile de angajare și promovare care penalizează cariera mamelor, dar și cu lipsa unor programe de sprijinire a revenirii la muncă a femeilor care au părăsit piața muncii. Efectele durabile ale rolurilor tradiționale și restrictive de gen sunt, de asemenea, responsabile pentru crearea și menținerea inegalităților de remunerare. Stereotipurile de gen le îndepărtează pe femei de profesiile dominate în mod tradițional de bărbați și le împing spre munci de îngrijire, care sunt adesea văzute ca „necalificate” sau „slab calificate” și, prin urmare, mai slab plătite.

De ce remunerarea egală este o problemă urgentă acum? Remunerarea egală este importantă deoarece este vorba de o nedreptate flagrantă și că milioane de femei și familii trăiesc în sărăcie și lipsă de oportunități.

Ce trebuie făcut? În timp ce guvernele elaborează politici pentru a face față consecințelor crizei globale provocate de COVID-19, trebuie urgent să le punem pe femeile lucrătoare pe picior de egalitate cu bărbații. Femeile constituie majoritatea lucrătorilor din prima linie de luptă împotriva pandemiei. Ele oferă servicii esențiale de sănătate și îngrijire și, prin urmare, sunt expuse la o multitudine de riscuri și stresuri suplimentare. În plus, de la începutul pandemiei au fost pierdute 305 milioane de posturi cu normă completă , iar spre deosebire de multe crize economice anterioare în care pierderile de locuri de muncă au fost adesea cele mai mari în sectoarele dominate de bărbați, această criză afectează munca femeilor cel puțin la fel de mult ca și cea a bărbaților, dacă nu chiar mai mult.

Ce arată datele privind remunerarea egală în întreaga lume? Remunerarea inegală este o problemă persistentă și universală. În pofida progreselor semnificative în educația femeilor și a ratelor mai mari de participare a femeilor pe piața muncii în multe țări, reducerea diferenței de remunerare între bărbați și femei a fost prea lentă. Cu acest ritm, mai sunt necesari 257 de ani pentru a ajunge la paritatea economică. Salariul mediu al lucrătoarelor este în general mai mic decât cel al bărbaților în toate țările și pentru toate nivelurile de studii și grupele de vârstă. Femeile care lucrează în industriile dominate de bărbați ar putea câștiga mai mult decât cele angajate în industriile dominate de femei, însă diferența de remunerare între bărbați și femei persistă în toate sectoarele. Deși estimările diferenței de remunerare între bărbați și femei pot varia foarte mult între regiuni și chiar în interiorul țărilor, țările cu venituri mai mari tind să aibă niveluri de inegalitate salarială mai mici decât țările cu venituri mici și medii. Cu toate acestea, estimările diferenței de remunerare între bărbați și femei subestimează adevărata amploare a problemei, mai ales în țările în curs de dezvoltare, din cauza lipsei de informații despre economiile informale, care sunt compuse în mod disproporționat din femei. Deci, imaginea completă este probabil mai proastă decât ceea ce ne arată datele disponibile. Click aici pentru a explora datele Organizației Internaționale a Muncii cu privire la diferența de remunerare între bărbați și femei specifice fiecărei țări.

Care este pasul următor? Măsuri de promovare a remunerării egale Înlăturarea diferenței de remunerare între bărbați și femei necesită un ansamblu de măsuri care favorizează munca decentă pentru toți. Aceasta include măsuri care promovează formalizarea economiei informale, care plasează lucrătorii informali sub egida unei protecții legale și eficiente și care le permit să-și apere mai bine interesele. Asigurarea drepturilor lucrătorilor de a se organiza și de a negocia convenții colective este o parte importantă a soluției. Este de o importanță crucială ca femeile să participe la structurile de conducere ale angajatorilor și sindicatelor, elaborând o legislație care stabilește cadre juridice cuprinzătoare care promovează egalitatea de gen la locul de muncă.